muzica
linie
teoria muzicii

„Muzica este o lege morala. Ea da sufletul universului, aripi gandirii, avant inchipuirii, farmec tineretii, viata si veselie tuturor lucrurilor. Ea este esenta ordinii, înaltand catre tot ce este bun, drept si frumos.” - Platon

linie
teoria muzicii

„Studiul istoriei muzicii universale si romanesti este considerat fundamental în însusirea si întelegerea principalelor stiluri muzicale, în crearea si îmbogatirea culturii artistice teoretice si practice.”

Despre Istoria muzicii ...

"Legi nescrise ale naturii umane, dictate de o dialectica interioara a dezvoltarii, a evolutiei societatii, a civilizatiei, a culturii si artelor, determinate si de setea de cunoastere care a aruncat omenirea in fantastica aventura a cautarii, una dintre cele mai pasionante si mai specifice spiritului uman, opun fortele innoitoare si de progres celor de rutina, conservatoare si de rezistenta astfel ca pe spirala ascendenta a devenirii istoriei apar momente in care, complexitatea relatiilor si raporturilor conexe si interferente determina acumulari continue ce duc la umplerea capacitatilor, la suprasaturatii ce genereaza contradictii acute, conflictuale, fiind tot mai evidenta necesitatea unor schirnbari in conjuctura noua a devenirii omului modern. Intr-o atare imprejurare ignorarea progresului, a posibilitatilor innoirii favorizeaza si, apoi, accentueaza incremenirea in conformism si caderea in conventional irnpunandu-se cu acuitate ca necesar metamorfismul inteles nu numai ca un transfer de mijloace de expresie ci ca un totalitarism estetic de o pregnanta internationalitate."

Iliut, Vasile - "De la Wagner la contemporani. vol. III"

Dobandirea unor competente si deprinderi de studiere, de cercetare a unor evenimente social-istorice, din perspectiva artei sunetelor, reprezinta unul dintre obiectivele fundamentale ale educatiei moderne de specialitate, cu atat mai mult, cu cat, studiul istoriei muzicii universale si romanesti este considerat fundamental in insusirea si intelegerea principalelor stiluri muzicale, in crearea si imbogatirea culturii artistice teoretice si practice ale oricarui iubitor de arta si frumos, respectiv al artei muzicale; amplificare studierii acestei discipline implica: prelegeri teoretice, auditii muzicale, participari la concerte, parcurgerea unei bibliografii, redactarea de referate si lucrari, analize muzicale, etc. De aceea, alaturi de celelalte discipline muzicale, studiul istoriei muzicii are un caracter informativ – de acumulare de cunostinte, dar mai ales formativ. Domeniul istoriei muzicii urmareste dezvoltarea cronologica a culturii muzicale, a practicii acesteia, prin interpretare vocala si instrumentala, compozitie, precum si a teoriei sistemelor muzicale, acusticii, notatiei muzicale etc. Toate acestea sunt puse in relatie permanenta cu dezvoltarea conceptiilor estetice si filosofice aplicate la arta sunetelor, avand la dispozitie izvoare nescrise – reprezentate de materiale iconografice si arheologice si materiale etnografice si folclorice, dar si izvoare scrise – reprezentate prin manuscrise si tiparituri, partituri muzicale, documente de epoca etc. Muzica, asa cum este deja cunoscut, se legitimeaza pe de o parte, prin Creatie, Receptare si Interpretare, iar pe de alta parte prin cele patru calitati fundamentale ale sunetului muzical – inaltime, durata, intensitate si timbru – ce pot fi organizate, generic, in patru tipuri de discurs muzical, fiecare cu modalitatea sa specifica de exprimare, modalitati dand nastere monodiei, polifoniei, heterofoniei, omofoniei, care, de asemenea vor structura forme si genuri muzicale specifice fiecarei epoci istorice in parte!...

  • ⇒ Periodizarea istoriei muzicii ( citeste mai mult ! )

    Diversele teorii privind aparitia muzicii pun in lumina o serie de aspecte mai mult sau mai putin explicabile sau demonstrabile, dar este marcat unamim de cercetatori necesitatea aparitiei si dezvoltarii acestui tip special de limbaj ca mijloc de comunicare, la inceput in stransa legatura cu alte tipuri de limbaj – intr-un sincretism arhaic originar –, iar apoi sub diverse alte formule. Culturile muzicale sunt purtatoare ale experientei umane in evolutie, fiind exponentiale pentru trairile individuale si colective. Cunoasterea epocilor, perioadelor, etapelor, stilurilor muzicii universale, in deosebi europene si romanesti, creeaza premise suficiente, iubitorului de arta, de a distinge trasaturi esentiale, valori ori nonvalori in cadrul fenomenului muzical istoric si actual. Domeniul istoriei muzicii urmareste dezvoltarea cronologica a culturii muzicale, a practicii acesteia, prin interpretare vocala si instrumentala, compozitie, precum si a teoriei sistemelor muzicale, acusticii, notatiei muzicale etc. Toate acestea sunt puse in relatie permanenta cu dezvoltarea conceptiilor estetice si filosofice aplicate la arta sunetelor, avand la dispozitie izvoare nescrise – reprezentate de materiale iconografice, arheologice, materiale etnografice si folclorice, dar si izvoare scrise – reprezentate prin manuscrise si tiparituri, partituri muzicale, documente de epoca etc., de aceea se impune cunoasterea principalelor perioade de evolutie ale muzicii, prezentate sumar în imaginea ce insoteste prezentul articol.

☆  pentru afisarea tabloului tematic: «CLICK AICI !»