"Muzica, arta sunetelor, face parte din patrimoniul cultural si spiritual al intregii omeniri, constituind un limbaj si mijloc specific de exprimare si impresionare de care omul se serveste din timpuri preistorice. Dezvoltand continuu elementele sale de expresie, muzica a ajuns la gradul de inalta manifestare a simtirii si gandirii umane, a carei capacitate de reflectare si oglindire a vietii afective a inraurit nespus de mult omenirea, contribuind, impreuna cu celelalte domenii ale culturii, la cunoasterea si transformarea omului si a lumii inconjuratoare.(...) Mesajul muzical, imaginea specifica, se compune prin mijlocirea sunetelor, universul sonor constituie deci domeniul din care muzica isi procura materia prima pe care o prelucreaza si organizeaza apoi, dupa criterii tehnice si estetice proprii, in acel expresiv limbaj al sunetelor capabil sa redea realitatea sub diversele ei manifestari, sa comunice idei, ganduri, sentimente, emotii. Revine muzicii rolul de a organiza si prelucra in forme artistice materialul sonor brut din natura, pana la acel grad incat sa devina limbaj si mijloc de exprimare ce vizeaza sferele subtile ale constiintei si spiritului uman. (...) Transformarile materiei sonore in imagini vii, graitoare producatoare de emotii pe care si le asuma muzica in cadrul procesului de creare si interpretare a operei de arta sunt evidente transformari de calitate, in muzica sunetele se investesc cu forta emotionala, dar ele pornesc, in mod obiectiv, de la elementele de cantitate pe care stiinta despre sunet le ofera muzicii. Asadar, muzica apartine, prin natura sa, activitatii spirituale a omului, ea isi are insa fundamentul si pornirea de la acele date ale stiintelor exacte care explica si conditioneaza fenomenul artistic in toata complexitatea sa. De aceea, inaintea oricarui principiu teoretic muzical se cer cunoscute notiunile si datele esentiale de ordin stiintific (acustic si matematic) privind substanta sonora, ce fac parte integranta din teoria muzicii, ca expresie a raportului intim si organic dintre arta si stiinta sunetelor."

"In categoria artelor spatiale intra artele plastice, in categoria artelor temporale intra muzica si literatura, coregrafia fiind o arta mixta. De asemene, manifestarilr artistice complexe (teatrul si cinematografia) au un caracter mixt, ele desfasurandu-se atat in spatiu cat si in timp. Este interesanta parerea unor teorelicieni care afirma ca si arhitectura poate fi considerata o arta mixta, in cadrul marilor ansambluri arhitecturale, care presupun perceperea succesiva a imaginilor, cat si necesitatea unor reveniri si comparatii. Din cele de mai sus rezulta ca arta muzicii are afinitati evidente cu arta literaturii, amandoua facand parte din categoria artelor auditive si a celor temporale. Deosebirea esentiala dintre muzica si literatura consta in faptul ca imaginile muzicale, construite din succesiuni si suprapuneri de sunete muzicale (uneori si nemuzicale), au un caracter oarecum abstract, prezentand o mare elasticitate in interpretarea ideilor si sentimentelor pe care le exprima, pe cand imaginile literare (poetice), construite din cuvinte, cu un caracter mult mai concret , fiind capabile de a exprima cumulta claritate orice gand sau sentiment omenesc. ln schimb, daca in literatura transmiterea emotei estetice este conditionata de cunoasterea profunda a sensului cuvintelor si frazetor, in muzica aceasta transmitere se face mutt mai direct, muzica apropiindu-se, din acest punct de vedere, de artele vizuale."