muzica
linie
teoria muzicii

„Muzica este o lege morala. Ea da sufletul universului, aripi gandirii, avant inchipuirii, farmec tineretii, viata si veselie tuturor lucrurilor. Ea este esenta ordinii, înaltand catre tot ce este bun, drept si frumos.” - Platon

linie
teoria muzicii

„Studiul istoriei muzicii universale si romanesti este considerat fundamental în însusirea si întelegerea principalelor stiluri muzicale, în crearea si îmbogatirea culturii artistice teoretice si practice.”

Muzica in Antichitate

Oamenii primitivi bateau in diverse obiecte pentru a alunga animalele de prada, cu timpul, aceste obiecte au inceput sa acompanieze ritmic cantecele de munca de pe campuri, atenuand astfel efortul fizic; obiectele batute ritmic erau folosite si in dansuri rituale de imbunare a zeilor si obtinere a unor recolte bogate. Astfel, spune una dintre teorii, s-ar fi nascut muzica. Un imn gravat in piatra, datand din anul 800 i.Hr., dovedeste faptul ca mesopotamienii creasera chiar un sistem primitiv de notare muzicala.
- Sursa foto: "Scriere cuneiforma".

  • Citeste mai mult !

    In unele etape din evolutia sa, omul se apropia de "Fiintele Superioare" si cu ajutorul unor rugaciuni cantate, in conditii specifice, geo-climatice si socio-istorice, pe diverse zone terestre, au determinat conturarea diferentiata a "familiilor spirituale", chiar a unor "culturi artistice omogene". Acestea dateaza din faza constituirii primelor formatiuni socio-economice ale omului primitiv si se structureaza in schemele initiale ale apartenentei sale la aceste "structuri arhetipale", nascute din straturile enigmatice ale spiritului uman ancestral. Schemele initiale s-au cristalizat inca din epoca primitiva a omenirii si au fost cizelate, ca elemente de baza ale identitatii productiilor artistice viitoare, ale stilurilor si ale fiintei unui neam, in epoca primei oranduiri civilizate, Antichitatea.

Crearea marilor state antice, cu monarhi care intretineau curti somptuoase, va genera o arta de curte, menita a desfata nu numai familia regala, ci si aristocratia care o inconjura cu obedienta. Socotindu-se ca trimisi ai divinitatii pe pamant, capetele incoronate acordau muzicii religioase un loc de seama, ea fiind prezenta mereu in viata popoarelor antice. Muzica era cultivata in temple de catre preoti, care detineau si pastrau cu strictete stiinta muzicala si cunostintele despre aceasta arta; fiind socotita sacra, muzica era pentru antici o oglinda a divinitatii. - Sursa foto: "Music Theory".

  • Citeste mai mult !

    Putem remarca faptul ca, in perioada antica se deosebesc doua stiluri muzicale definitorii, unul pentru civilizatiile orientale, iar celalalt pentru cele europene. Dintre civilizatiile orientale, mai importante sunt cele din Babilon, Egipt, China si India, iar dintre cele europene, civilizatia greaca si cea romana.

    Muzica sumero-babiloniana - o cunoastem doar din descoperirile arheologice, fragmente de instrumente muzicale, reprezentari ale acestora si ale unor momente implicand muzicieni si formatii muzicale, imortalizate pe fresce, basoreliefuri, documente, etc. Nu putem sti cum suna muzica in Babilon, dar stim ca instrumentele folosite erau harpa, instrumente de percutie (tobe), de suflat (flautul arhaic si oboiul), cu coarde (lauta), care acompaniau cantecele vocale. Genurile muzicale erau, de asemenea, vocale: imnurile, cantecele de dragoste si bocetele, ale caror texte poetice s-au pastrat. Insa, din lipsa unor informatii suficient de documentate, nu putem descrie liniile melodice, practicate.

    Muzica egipteana - "o putem reconstitui" din documentele aflate in mormintele faraonilor. Muzica era foarte pretuita in Egipul antic, participand la "misterele" organizate in cinstea marilor zeitati Osiris si Amon-Ra. Lipsa notatiei ne impiedica sa cunoastem suportul melodic al muzicii egiptene, dar instrumentele folosite erau aceleasi ca si in Babilon, iar din desenele aflate in piramide aflam de existenta multor cantareti, instrumentisti si dansatori, figurati acolo. Se presupune ca melodia egipteana era preponderent diatonica, cu o desasurare lina a inaltimilor, cu un ambitus restrans, in limita unei cvarte sau cvinte (precum flautul folosit la acompaniament). Din configuratia corzilor lirei, se pot deduce unele scari si structuri modale alcatuite din tonuri si semitonuri, diatonice, cromatice sau enarmonice.

    Muzica chinezeasca - se poate reconstitui din documente ce dateaza din epoca imparatului Fu-hi (mileniul IV i.H.), unde se noteaza ca "natura este cea care naste muzica, iar omul se conduce dupa legile cerului". Din mileniul II i.H. dateaza cristalizarea modului cromatic practicat de chinezi pana astazi, mod generat de anumite structuri, fiecare sunet purtand denumirea de "liu", cu inaltime fixa si o "stare neutra" de echilibru in raport cu celelalte. Din "scara totalului cromatic" se extrageau anumite sunete pe care se canta o anumita melodie, aparand gama pentatonica (do, re, mi, sol, la).

    Muzica indiana - s-a format, aproximativ prin secolele IV-II i.H., desi statul indian este mult mai vechi (de pe la mijlocul mileniului I i.H.). si aici muzica a ocupat un loc foarte important, muzica si dansul fiind considerate pe placul lui Buddha. Cea mai importanta carte, pentru cultura muzicala, este "Sama-Veda", o culegere de cantece scrise pe baza textelor de cult ale Rig-Vedei. Fragmente din povestirile si legendele din "Ramayana si Mahabharata" au fost transpuse pe muzica, formand renumitele "Raga", caracteristice stilului indian antic, creat de un sistemul muzical cu o structura complexa, fapt demonstrat si de imnurile din Sama-Veda ce erau metrice si se puteau canta.

    Muzica antica greceasca - a fundamentat si a influentat cultura celorlalte tari europene, stilurile muzicale profesioniste care au aparut de-a lungul timpului, contribuid totodata la formarea stilisticii muzicale europene. Muzica antica greaca si stilul sau au fost cristalizate pe parcursul a doua perioade: perioada preistorica (secolele X-VI i.H.), istorica clasica (secolele VI-IV i.H.) si istorica elenistica (secolele III-I i.H.). Desi greu de stabilit cu precizie stilul acestei muzici, din analiza putinelor documente muzicale, rezulta ca muzica grecilor antici era vocala, instrumentala si vocal-instrumentala; laica si religioasa; populara si cultivata, iar in alcatuiri monodice, in care erau folosite ritmul, melodia si masura. Dupa primele secole crestine, arta antica greaca este inlocuita de cultura bizantina si de cea romana, care vor dezvolta in muzica profesionista coordonatele stilistice ale Greciei antice, edificand muzica Evului Mediu.

Conceptiile despre muzica ale filosofilor din ultimele trei secole ale Antichitatii arata, pe de o parte, decadenta culturii antice, pe de alta parte, infiltrarea conceptiilor mistice orientale si, mai ales, configurarea unei noi culturi, in care spiritul bisericii crestine tinde sa dea un caracter religios creatiei artistice. Lumea antica se prabuseste!... Imperiul roman cade sub loviturile popoarelor migratoare. O noua cultura se constituie purtand pecetea crestinismului, care se raspandeste plenar in spatiul european din Evul Mediu. - Sursa foto: Pictura Rafael - "Scoala din Atena".

  • Citeste mai mult !

    In general, filosofii vor prelua teoriile pitagoreice despre numar si despre raporturile numerice, ca factori ai armoniei cosmice si muzicale. De aceea vor aseza muzica in randul stiintelor enciclopedice, alaturi de geometrie, aritmetica si astronomie. Astfel, Nikomachos din Gerasa considera muzica ... o stiinta matematica, izvorata din aritmetica, in schimb, Proclus (sec. al V-lea) credea ca ea (muzica), are menirea de a purifica sufletul. Alaturi de neopitagoreicienii citati, filosofii neoplatonicieni, Porphyrios (sec. al III- lea), Plotin si Iamblichos (sec. al IV-lea) reiau tezele platoniciene si le imbina cu mistica orientala. Ei vorbesc despre purificarea sufletului prin muzica, despre legatura muzicii cu demonii buni sau rai si despre alte teorii, care pregatesc viziunile estetice ale Sfintilor Parinti. A treia scoala filosofica, in ale carei idei se oglindeste agonia culturii antice, este cea iudeo-alexandrina. Reprezentantul ei, Philon vedea in muzica, la fel ca si in celelalte discipline, o pregatire pentru filosofia mistica. In Antichitate, odata cu formarea marilor imperii, vom deslusi o cultura aferenta multimii si a vietii ei de toate zilele, alaturi de cea cultivata de profesionisti in cadrul ceremoniilor publice. Ca si in preistoria omenirii, la toate popoarele Orientului antic, muzica avea un caracter sincretic si colectiv, fiind practicata de intreaga comunitate ca expresie a diferitelor ei indeletniciri sau a starilor emotionale. S-a observat ca fenomenul muzical nu poate fi definit numai in universul sau propriu, fiind necesara o privire dintr-o perspectiva obiectiva, mai larga, spre exemplu se impunea fundamentarea sa pe baze fizice si matematice, asa se explica, daca ar fi sa facem referire, numai la interventia fundamentala a matematicianului grec Pitagora, in definirea si formarea primelor concepte ale teoriei muzicii, privind intervalul de cvinta perfecta, creand premise suficiente pentru dezvoltarea si consolidarea acestei stiinte in perioada urmatoare.