muzica
linie
teoria muzicii

„Muzica este o lege morala. Ea da sufletul universului, aripi gandirii, avant inchipuirii, farmec tineretii, viata si veselie tuturor lucrurilor. Ea este esenta ordinii, înaltand catre tot ce este bun, drept si frumos.” - Platon

linie
teoria muzicii

„Studiul istoriei muzicii universale si romanesti este considerat fundamental în însusirea si întelegerea principalelor stiluri muzicale, în crearea si îmbogatirea culturii artistice teoretice si practice.”

Clasicismul muzical

Bogatia de idei a Renasterii, cumulata si amplificata prin experienta baroca, a facut din Clasicism una dintre cele mai interesante epoci, prin „statura” sa intelectuala de exceptie. I s-au adaugat si cuceririle spiritului uman numite Lavoisier, Watt, Kant, Voltaire, Rousseau, Lessing si Goethe. Clasicismul a redesteptat dorinta de rigoare, de claritate, de simplitate, uitand detaliul nesemnificant, ignorand barierele religiilor si superstitiilor. Spiritul clasic tanjea dupa umanismul renascentist, dupa interpretarea rationala a fenomenelor si a universului din punctul de vedere si prin prisma cunoasterii si intelegerii imposibilului, nu prin explicatii fanteziste. A inteles tirania, fie si cu aspectele ei voalate sau drapate in eleganta. - Sursa foto: „Muzicanti-perioada Renasterii”.

  • Citeste mai mult !

    Termenul de clasicism desemneaza in egala masura o notiune estetica si o epoca istorica culturala. Ca notiune estetic-muzicala, clasicismul se refera la perfectiunea prin sobrietate, echilibru, soliditate si simplitatea limbajului muzical. Ceea ce aduce nou Clasicismul fata de Baroc este, printre altele, stabilirea unor forme si genuri clasice in domeniul sonatei (in 3 parti, cu Allegro de sonata specific), al simfoniei (in 4 parti), al cvartetului de coarde (in 4 parti). Perioada clasica, de la aproximativ 1750 - 1820, a stabilit multe dintre normele de compozitie, de prezentare, si stilul, si a fost, de asemenea, atunci cand pianul a devenit un instrument predominant, standardizandu-se si forma si componenta orchestrei, care acum nu mai are nevoie de clavecin (care era un instrument traditional in perioada baroca), iar rolul de „conducator” era luat acum de un concert-maestru. Muzica de camera a crescut pentru a include cat mai multe ansambluri cu 8-10 ca artistii interpreti sau executanti pentru serenade. Opera a continuat sa se dezvolte, cu stiluri regionale din Italia, Franta, si vorbitori de limba germana terenuri. Opera Buffa a crescut in popularitate. Simfonia a intrat in propria ei ca o forma muzicala, iar Concertul a fost dezvoltat ca un mijloc de calificare intr-un „joc al virtuozitatii instrumentale”.. Instrumentele de suflat au devenit mai rafinate in perioada clasica.

Stilistic, Clasicismul cunoaste in prima etapa forme comune cu Barocul, pentru ca apoi, in etapa a doua, transformarile si intentiile clarificatoare ale Iluminismului sa-i ordoneze gandirea, inainte de ajunge, in etapa finala, pe teritoriul trairilor complexe, subiective si sincretice ale Romantismului. Performanta repertoriului muzicii clasice necesita un nivel semnificativ de maiestrie tehnica si de competenta din partea muzicienilor, in vederea lecturii si descifrarii partiturilor, intelegere aprofundata a tonalitatii si a armoniei, cunoasterea principiilor de practica, de performanta, precum si o familiarizare cu stilul muzical, apar inerent dupa o anumita perioada de studiu si practica muzicala. - Sursa foto: „Spectacol de opera clasica”.

  • Citeste mai mult !

    Clasicismul aduce, deci, in stilistica muzicala, maiestria, masura, echilibrul, ordinea. Intre opulenta si luxurianta barocului si sentimentalismul exacerbat romantic, un interstitiu al calmului, claritatii, sobrietatii este introdus de stilul clasic. Pentru clasici, actul creatiei este un efort intelectual dominat de ratiune. In exercitiul de valorizare a frumosului, compozitorul clasic se retrage, cautand obiectivarea, expresia naturala si universala, dincolo de timp si spatiu. Stilul muzical clasic impune echilibrul formelor, bitematismul, rezultanta a legii contrariilor, formele muzicale tripartite, replica la triada dialecticii hegeliene teza – antiteza – sinteza. Lucrarile muzicale din repertoriul clasic se manifesta de multe ori prin complexitatea artistica, prin folosirea uneltelor de dezvoltare, frazare, armonizare, modularea, textura, desigur, forma muzicala in sine. Pe scara larga formele de compozitie (cum ar fi simfonia, concertul, opera sau oratoriu, de exemplu), reprezinta, de obicei, o ierarhie de unitati mai mici, formate din fraze, perioade, sectiuni si miscari. Drumul acesta nu are un traseu deliberat, ci este nuantat de contributiile diferentiate ale culturilor nationale si, implicit, de relieful personalitatilor creatoare,sub arcul istoriei care, a determinat climatul manifestarilor, interferentelor, cadenta succesiunilor si importanta lor. Pentru a-l descifra mai lesne, traseele trebuiesc urmarite pe rand, de la esenta melodiei pana la ansamblul arhitectonic al intregului.

Dupa anul 1750, aceste principii sunt demonstrate de compozitori in creatia lor, edificand marile forme instrumentale: sonata, cvartetul, simfonia si concertul instrumental. Intr-o prima etapa, Giovanni Battista Sammartini, Carl Philipp Emanuel Bach, Christoph Willibald Gluck, Johann Stamitz, iar mai apoi, cei trei clasici vienezi – Joseph Haydn, Wolfgang Amadeus Mozart si Ludwig van Beethoven realizeaza aceasta formula stilistica in evolutia muzicii universale, prin care se imprima unitate, expresivitate si echilibru formal operei de arta muzicala. - Sursa foto: „Compozitori clasici”.

Prezentam unele aspecte din viata si creatia celor care au consacrat Clasicismul:

  • Joseph Haydn

    Franz Joseph Haydn este cel mai bine cunoscut pentru muzica sa simfonica, onorat de catre istorici cu numele de "Parintele simfoniei". Compozitorul s-a nascut in Austria, in satucul Rohrau, pe 31 martie 1732 si a fost al doilea din cei 12 copii ai familiei Haydn. Tatal sau era lucra in industria cailor ferate, dar avea o inclinatie pentru muzica. In zilele de duminica, familia Haydn dadea de multe ori concerte private, tatal cantand la harpa, iar mama cantand din voce. Un var, care era invatator, a recunoscut talentul baiatului de 5 ani si s-a oferit sa-l ia la scoala lui, astfel incat sa poata primi educatie muzicala. Desi, Haydn nu era multumit de conditiile de-acolo, a perseverat si a invatat cat de mult a putut. La varsta de 8 ani. Franz Joseph Haydn a devenit corist in Catedrala vieneza. La varsta de 17 ani, Haydn si-a gasit cazare si de lucru, iar progresul si faima lui au crescut cu timpul. I s-a oferit postul de director muzical al Contelui Morzin. Apoi, Haydn a acceptat oferta Printului Paul Anton Esterhazy, unde a devenit vice-Kapellmeister si mai tarziu Kapellmeister. Atributiile sale erau destul de solicitante, variind de la responsabilitatile administrative pana la monitorizarea nevoilor muzicienilor pe care ii avea in subordine si la compunerea propriilor sale piese pentru concerte orchestrale, de opera si de camera. In timpul in care a fost in serviciul Printului Paul Anton Esterhazy, Haydn a compus 11 opere, 60 de simfonii, 5 liturghii, 30 de sonate, un concert si sute de bucati mai scurte. Atitudinea pozitiva si simtul umorului au facut din el un favorit al muzicienilor. Elevii i-au pretuit cunostintele si abilitatile si considerau ca este o onoare sa fie invatati de el, unul dintre acestia find chiar Wolfgang Amadeus Mozart.

  • Wolfgang Amadeus Mozart

    Nu s-a născut, probabil, niciodata in lumea muzicii un copil cu un asemenea geniu ca Wolfgang Amadeus Mozart in 27 ian. 1756 - m. 5 dec. 1791. Faptul ca a fost aclamat ca un compozitor de simfonii si opere, si ca a fost înzestrat cu un talent magnific sunt adevaruri deja cunoscute. Mozart canta la pian, iar la 5 ani compunea prima sa piesa pentru instrument. Poreclit „copilul de aur al Austriei". Mozart era deia celebru inca de cand avea 6 ani si susţinea concerte publice in fata maselor. Talenul de muzician innascut al lui Mozart devenea din ce in ce mai evident pe masura ce inainta in varsta. Era inzestrat cu abilitatea de a reda la comanda orice o nota muzicala, fara ajutorul unui instrument care sa o emita. De asemenea, nu avea nici o dificultate in a canta la orice instrument ce ii cadea in mana, fara sa fi luat vreo lecţie in prealabil, vioara si clarinetul numarandu-se printre preferatele sale. Nici turneele muzicale ale lui Mozart nu erau mai prejos de talentul si faima sa; in curând a părăsit Austria pentru a vizita si a susţine concerte in alte tari europene. Sora sa mai mare, Nannerl, a călătorit de multe ori cu el, acompaniindu-i muzica cu vocea ei. Au cantat la Munchen, Paris si Londra, unde publicul lor a fost chiar familia regala a Angliei. Cand Mozart avea 13 ani, a călătorit la Roma, unde Papa i-a confent titlul de cavaler, ca tribut adus geniului sau. La varsta de 25 de ani, Mozart s-a căsătorit si s-a stabilit in patria sa, Austria. Desi Mozart era de ceva timp angajat de către imparatul losif al Austriei, tanarul cuplu a luptat pentru a se imbraca si a se hrani. Mozart a compus capodopere pentru toate genurile de muzica pe care le cunoştea, inclusiv simfonii, concerte, muzica de camera, muzica bisericeasca, opere si operete - partituri care majoritatea sunt inca celebre si astazi. Printre operele sale cele mai cunoscute sunt operele „Don Giovanni”, „Flautul fermecat' si „Figaro". Desi Mozart a murit la varsta de 35 de ani, moştenirea pe care a lasat-o este incredibila, nu doar ca număr, ci si ca diversitate.

  • Ludwig van Beethoven

    In primii sai 20 de ani, Beethoven si-a parasit cei doi frati mai mici si a plecat la Viena, unde a lucrat ca muzician si compozitor independent, cantand si gasind sprijinul unor aristocrati si patroni. Educat de la o varsta frageda de catre tatal sau, care era tot muzician in Bonn, dupa ce s-a mutat la Viena, urma sa studieze muzica cu Mozart, insa la 16 ani a trebuit sa se intoarca acasa, deoarece mama sa era pe moarte din cauza tuberculozei. Pana la intoarcerea lui in capitala Austriei, marele Mozart a murit. Dorindu-si mereu sa se intoarca la Viena, si-a continuat studiul cu Joseph Haydn si Salieri. Sub obladuirea acestor mari compozitori si profesori de muzica, Beethoven i-a depasit compunand balade ce amestecau stilul clasic si cel romantic. La varsta de 27 de ani, Beethoven a inceput sa surzeasca, iar in cativa ani, nu mai putea auzi nimic. Acest lucru aproape l-a adus in pragul sinuciderii, dar a descoperit ca putea sa-si "auda" muzica in continuare in capul lui. Asadar, a continuat sa compuna muzica si pentru profitul personal si-a vandut drepturile sale de autor. Inainte de a surzi, compunea in stilurile contemporane, dar curand, Patetica si Sonata lunii ii aduceau laudele binemeritate. In ultimii sai ani de viata, a compus singura sa opera, Fidelio si a continuat cu cvartetele, inclusiv cu Simfonia a IX-a si Missa Solemnis. In timp ce viata lui personala era destul de ravasita si nu s-a casatorit niciodata, pe plan profesional a devenit unul dintre cei mai renumiti compozitori ai lumii.