muzica
linie
teoria muzicii

„Muzica este o lege morala. Ea da sufletul universului, aripi gandirii, avant inchipuirii, farmec tineretii, viata si veselie tuturor lucrurilor. Ea este esenta ordinii, înaltand catre tot ce este bun, drept si frumos.” - Platon

linie
teoria muzicii

„Studiul istoriei muzicii universale si romanesti este considerat fundamental în însusirea si întelegerea principalelor stiluri muzicale, în crearea si îmbogatirea culturii artistice teoretice si practice.”

Scolile Nationale de Muzica

Nascut ca o reactie impotriva clasicismului, Romantismul Muzical era orientat spre distrugerea ordinii si simetriei in cadrul formelor si genurilor muzicale. Acest current artistic si ideologic, aparut la granita dintre sec. al XVIII-lea si al XIX-lea, in Europa aposeana, in literatura, muzica dar si in celelalte arte, afirma primatul emotiei asupra gandirii, a sentimentului asupra ratiunii, a subiectivitatii, asupra obiectivitatii, a evidentierii traditiei si a valorilor nationale, sunt aspect ce au creat cadrul prielnic pentru aparitia Scolilor muzicale nationale. - Sursa foto: „Compozitori”.

  • Citeste mai mult !

    Scolile nationale din a doua jumatate a veacului al XIX-lea au revigorat muzica romantica, aflata la apogeul dezvoltarii si, totodata, intr-un moment de criza. Limbajul muzical al acestor scoli a adus formulari sonore cu un plus de colorit, prin apelarea la formele si genurile folclorice ale fiecarui popor. Acestea au avut rolul de a diversifica expresivitatea muzicala, „oprind” oarecum, exagerarile limbajului postromantic, caracterizat printr-o excesiva cromatizare ce va duce, apoi, la disolutia organizarii tonale. Succesul muzicii acestor scoli nationale a fost un stimulent pentru vechile culturi muzicale traditionale, ajunse la un moment de rascruce. Scolile muzicale nationale n-au insemnat doar afirmarea unor popoare cu o bogata cultura folclorica, dar cu o slaba cultura profesionala (nu existau „profesionisti scolita”), ci au marcat si aparitia unor noi izvoare de unde compozitorii vor absorbi noi formule de exprimare muzicala, atfel, nu este intamplator faptul ca in sud-estul Europei s-au dezvoltat culturi muzicale noi, cu o deosebita contributie in arta moderna. Legatura cu folclorul n-a insemnat o limitare la stadiul de simpla prelucrare a creatiilor populare. Aportul noilor scoli se va face simtit nu numai prin varietatea si ineditul formulelor, ci si prin sinceritatea unei muzici ce contrabalansa artificialitatea unor creatii, concepute dupa canoane abstracte, ca dodecafonismul, sau goana dupa inedite exprimari sonore.

Apare, in cadrul Romantismului, dorinta contopirii poeziei cu muzica, din care reiese muzicalitatea poeziei sau muzica poetica. Programatismul devine un principiu in creatia multor compozitori romantici. Se abordeaza diverse teme precum trecutul istoric, legendele, intoarcerea in trecut, fanteziile romantice, folclorul, dragostea si lupta binelui cu raul. Constiinta nationala inseamna mai intai recunostinta si respect inaintasilor, apoi raspunderea si grija urmasilor. Romantici precum Franz Liszt, care era maghiar, inspirandu-se din folclorul propriei tari, a pus bazele Scolii nationale maghiare, iar impreuna cu Wagner pun bazele Scolii nationale germane. Chopin intemeiaza Scoala nationala polona, Betrich Smetana initiaza scoala muzicala ceha, tarile nordice, Finlanda si Norvegia sunt marcate de muzica lui Jan Sibelius, respectiv Edward Grieg, iar Mihail I. Glinka si Alexander Sergheevici Dargomijski infinteaza in prima etapa Scoala nationala rusa, iar in a doua etapa va fi preluata de „Grupul celor cinci”. Sub impulsul curentului artistic numit romantism si a fenomenului „Scolilor nationale”, in aceasta perioada sunt invocate doua directii: sincronizarea cu muzica culta din Apus si folosirea muzicii folclorice nationale ca sursa secundara de inspiratie. Cat priveste Scoala romaneasca de muzica, putem spune ca, incepand cu a doua jumatate a secolului XIX, muzica culta de tip occidental este importata in tarile romane ca urmare a imbunatatirii situatiei politice a romanilor, in acelasi timp, influentele estice fiind renegate. George Enescu (1881-1955), ramane, fara indoiala, figura emblematica a Scolii Nationale Romanesti de Muzica, fiind compozitorul care scoate muzica moderna romaneasca din anonimat prin creatii celebre inspirate din traditia si istoria glorioasa poporului roman. - Sursa foto: „George Enescu - fotografie de tinerete”.