„Muzica este o lege morala. Ea da sufletul universului, aripi gandirii, avant inchipuirii, farmec tineretii, viata si veselie tuturor lucrurilor. Ea este esenta ordinii, înaltand catre tot ce este bun, drept si frumos.” - Platon
„Studiul istoriei muzicii universale si romanesti este considerat fundamental în însusirea si întelegerea principalelor stiluri muzicale, în crearea si îmbogatirea culturii artistice teoretice si practice.”
Succesiunea organizata a sunetelor de durate si inaltime egala sau diferita se numeste ritm (vezi Exemplul 1). In fiecare gen al artei duratele de timp sunt reprezentate in mod diferit: in poezie prin silabe lungi, in pantomima si dans prin gesturi si pasi, iar in muzica prin note. In sensul larg al cuvantului prin ritm se intelege tot ceea ce constitie un element al miscarii in timp, ca de pilda: mersul, respiratia, pulsul etc. Notiunea de ritm in muzica cuprinde doua elemente:
Cele doua elemente componente ale melodiei (metrul si ritmul) desprinse de ea sunt evidente in Exemplul 2, accesibil la sfarsitul paginii curente. In muzica se observa oranduirea duratelor sunetelor, in urma careia se formeaza diferite expresii in timp. Acestea unindu-se intre ele formeaza grupari ritmice (figuri sau motive ritmice), din care la randul sau se formeaza tabloul ritmic al piesei muzicale.
Timpul. Unitatea de masura a duratei sunetului se numeste timp. In natura timpul reprezinta o actiune scurta, asemanatoare miscarii unui pas, miscarii bratului sau a unui pendul. Dupa locul pe care-l ocupa in desenul ritmic si intensitstea lor, timpii sunt de doua feluri: accentuati (tari) si neaccentuati (slabi).
Metrul. Succesiunea sau alternarea periodica a timpilor tari si slabi cu durata egala, se numeste metru. Datorita metrului ritmul cel mai complex poate fi ordonat, masurat si perceput. Metrul este un mijloc de masurare a ritmului, pe cand ritmul da expresia artistica sunetelor in cadrul modului. In timpul executarii unei compozitii muzicale se pot masura in gand sau cu voce toti timpii metrului si se pot marca prin tactare (cu mana, piciorul sau capul), vezi Exemplul 3.
Accentul metric. Accentul care reese in mod firesc din structura metrica a compozitiilor muzicale se numeste accent metric. Accentele metrice in compozitiile muzicale alterneaza periodic dupa un anumit numar de timpi. Alternarea periodica a accentelor metrice poate fi, (vezi Exemplul 4):
Masura (tactul). Unitatea metrica compusa dintru-un anumit numar de timpi accentuati si neaccentuati, se numeste masura sau tact. In notarea muzicala masura se inseamna prin doua cifre sub forma de fractie, care se situiaza langa cheie dupa semnele de alteratie. Cifra de sus indica numarul timpilor emtrici, iar cifra de jos indica ce fel de durata cuprinde timpul metric in masura data. Masurile se despart una de alta prin linii verticale, numite bare de masura sau bare de tact. Bara de tact se pune inaintea timpului puternic pentru a-l evindentia, vezi Exemplul 5.
